yabaᵛ shuáᵛ

1. loc. sust. éᵛxe yaᵛdé qui sódijuá un̈ urán̈ yraón̈ sua rójc ta, yáᵛ xenrín̈ rójc các ca chin̈ shirá rójc brún̈ dóᵛsh. Huá qui yaᵛdé qui sodíjrin̈ rójc Pascua tá.